eu nu semnez nimic

eu nu stiu cum e la altii treaba asta cu relatiile....cu iubirea, cu toate emoticonele si inimioarele...la mine dragostea a venit pur si simplu intr-o zi de vara, hopa topa, pe ne pusa masa...si de atunci refuza sa plece. nepotrivit spus sa plece...caci uneori, mai rataceste si pe alte meleaguri...dar intr-un final isi gaseste mereu drumul spre casa...
aceasta forma a haosului imi e cunoascuta in forma cea mai bruta, iar cea "normala", pe care vad ca toata lumea o adopta, imi este total straina...
sa nu mi-o luati in nume de rau dar nu inteleg...

rar mi-a fost dat sa va cupluri care intradevar se iubesc, si care emana acest sentiment prin toti porii....restul, desi sunt tineri par sa arate ca si cand ar avea o intelegere, un contract.
si cand te candesti ca in loc sa cauti cea mai frumoasa aventura a vietii tale tu stai alaturi de un om dintr-o pseudo obligatie....

imi pare atat de rau de acesti oameni....peste ani, in loc sa mai aiba inca fluturi in stomac, ei vor rupe bucatele mici din acel contract si le vor inghitii, sperand sa umple acel gol imens...

one day...

si dupa ce toate trec nu mai ramane decat linistea...acea liniste ce se instaureaza cu fiecare secunda care trece  in tine si iti poti auzi propriul suflet incercand sa  respire...

intins pe pardoseala rece,nemiscat de minute bune astepti...astepti ziua in care o sa te poti misca din nou, cand o sa poti sa iti recapeti simturile, sa poti sa crezi iar. dar pana atunci o sa continui in aceasta stare de inertie...

 pierdut in lumea fada pasesti cu sufletul mort,cautand sa-l resuscitezi...sa ii dai din nou un motiv...si te zbati, alergi...cauti in gradini, in valurile marii, in rasarit, in ploaie, in frunzele toamnei, in pahare cu vin, in noaptea tarzie, in oameni, in zambete...dar intarzie sa apara. intarzie sa bata la usa si sa urle: sunt gata sa urc! sunt aici! sunt aici, si nu am de gand sa plec prea curand, iar atunci cand o voi face o sa te tin de mana si o sa mergem impreuna!

 dar pana atunci ramai nemiscat pe pardoseala rece ascultand linistea...

cum sa fii mai bun?

Nu cuvintele ci faptele sunt cele care arata ce gandim, simtim sau ca vrem sa facem caca...dar cu toate acestea, faptele lipsesc cu desavasire, noi, alengand ca niste mediocri ce suntem, banalele cuvinte...de aceea ne aflam azi aici, plini de remuscari...din acest motiv ne aflam azi, pe la mijlocul lui iunie, in imposibilitatea comunicarii... Taci si asculta vantul...probabil nu vei auzi decat un simplu suierat...acest nimic, aceasta liniste e cadoul meu...e ultimul pe care il fac...as fi vrut sa pot sa iti trimit mai mult...dar nimicul e cel mai potrivit lucru pe care il poti daruii unui om ca tine. 

astazi

in ziua cand te-am cunoscut purtai doar un costum de baie si paseai incet printre valuri de mare...stateai in lumina apusului si mintea iti zbura in colturi pierdute de lume...

in ziua cand mi-ai zambit si m-ai luat de mana pentru prima data eram pe la unirii, si ai zis:"alergam! trebuie sa fugim...altfel, vom fi tristi si banali...captivi aici...alergand vom putea invinge comunul ce ne inconjoara...sfidand clasicul vom putea fi fericiti."


in ziua cand ai plecat stiam ca nu te vei mai intoarce...stiam ca odata cu tine va pleca si parfumul tau, si pasii tai nu se vor mai auzi pe perchetul rece, iar ecoul vocii tale nu va mai fi decat in subconstientul sufletului meu...

in ziua in care nu ma vei mai iubi, vei gasi pe strada ceva ce o sa iti aduca aminte de mine...si, zambind, vei spune: a mai trecut o vara...

vreau sa ajung sa cunosc pe toata lumea...

acel moment minunat in care el iti mangaie chipul ca un orb...pierdut in intunericul noptii, iubindu-ti fiecare imperfeciunte...


sfarcuri intarite de gemete suave si piele zgariata...parul mirosid puternic a tigari si sticla de bautara arucata nerusinata pe podea...

Going to California

toate inceputurile au in spate un final...

a cea usa inchis...a cea incapere sau casa pe care o parasesti cu un bagaj...si pleci fara sa te mai uiti in urma...pleci si lacrimi idioate si stupide iti inunda ochii...pleci si e foarte multa lume in jurul tau iar bagajul e greu...si pana la gara e drum lung...te opresti si inainte sa intri in tren si sa pleci pentru todeauna de acolo, iti aprinzi o tigara...

ti-ai jurat ca nu o sa mai iubesti...ti-ai promis ca nu o sa mai crezi in oameni si ca nu o sa iti mai ei asemenea bagaj dupa tine niciodata...dar te-ai mintit...si iata-te iar, in acelasi loc in care ai mai fost odata si in care continui sa te intorci.

singura...incepi sa iti creiezi iar o lume...