-ce ai?
-nimic!
-esti sigura?
-da! nu am nimic!
-pari sa ai ceva...
-daca am spus nu! inseamna ca nu am nimic!
-bai, stii ca daca e ceva pot sa imi zici...
-da stiu! dar nu am nimic!
-ok, daca zici tu...
-da, zic, pt ca nu este nimic!
-atunci mi se pare mie....
-da! ti se pare!
-atunci dc tipi?
-e o tara libera...tip ca asa vreau eu...doamne!!
liniste...dupa cateva secunde
-draga mea, mie mi se pare ca, totusi ai ceva....ce este?
-dragul meu...nu este nimic!
-sigur?
-DA!
-atunci mi se pare mie...
liniste...dupa un minut ea zice:
-frate numai pot! imi bag pula in el de serviciu si il el de sef! sa o vezi pe proasta aia care au adus'o acum la...
el o intrerupe cu un zambet care zice"stiam eu"
-pisi, ti'am zis eu ca ai ceva...
-taci si lasa'ma sa iti zic
asa a durat 2 ore, iar el si'a zis in gand "cine dracu m'a pus sa intreb?"

plictisiti

plictisiti cautam o alta lume…
plictisiti pasim desculti pe zapada…
plictisiti cautam idei de evadare…
plistisiti visam la viitor…
plictisiti ne lamentam doar la visat…
plistisiti refuzam realitatea, si o inlocuim cu propia noastra viziune asupra vieti…
plictisiti cautam fericire…
plictisiti nu cautam in deajuns de mult…
plistisiti ne pierdem in fum, alcool…in vicii
plictisiti ne pierdem in cuvinte…
plictisiti nu mai cautam adevaru…
plictisiti aceptam minciuna…
plictisiti sa gatim alegem varianta fast-food…
plistisiti uitam sa mai traim…
plictisiti murim plictisiti!

o duminica neobisnuita

Ploua. Mii de picarturi lovesc intr’un ritm constant pamantul realizand o melodie ce uneori, este amplificata de masinile grabite ce se duc spre nicaieri.
E duminica. Multi stau intinsi pe pat si urmares o oarecare emisiune. Sunt absenti. Mintea lor fuge la griji, la probleme la sefii lor, la rutina ce v’a incepe maine, se gandesc exact la ce nu le place.
Trece trenul… se aude sunetul rotilor pe sinele de tren ude…se aud parca si calatorii care stau pe holuri nerabdatori sa ajunga la destinatie. Se uita la plictisiti la picaturile de ploaie ce lovesc geamurile murdare ale trenului.
Totul e banal. E frig, murdar si rece. Nu se simte veselie sau macar vreun zambet.
Lumea e plictisita si numai vede in duminica un repaus in care sa faca ceva ce le place. E doar o zii in care stau si se gandesc la luni, marti, miercuri si asa mai departe, iar asta e ceva neobisnuit.

nu aveam nicio idee

ascult Ombladon - daca pozele ar vorbi, si ma gandesc la copilarie. am 15 ani asa ca pot spune ca aceasta revolutie cu netul si calculatorul am prins’o foarte bine, dar totusi 7 ani din viata i’am petrecut classic. staeam pe afara cu copii din bloc, prietenii si verisori veniti in vizita. jucam ascunsa, telefonu fara fir, ne urcam prin baraci, o faceam pe florareasa, doctorita, invatatoarea, mancam inghetata de 7 mii si ne mai ramanea 3 mii pentru jeleuri. eram inocenti si zambeam mult. terorizam cainii si pisicile, si faceam experimente ca dexter in balcon. roseam cand ii auzeam pe aia mai mari ca ziceau cuvinte urate. niciunul dintre noi nu stia de hi5, nu stia ce inseamna emo, nu stiam ce e ala punk.
observ ca in interval de 9 ani socurile vietii si societatea imputita in care traim ne transforma in ceva de care nu aveam idee. ne’am treziti aruncati in bratele unor grupuri de care habar nu aveam. unii au ajuns cocalari, altii roackeri, altii emo, fakeri, artisti, betivi, drogati. as vrea sa ii intreb pe cei cu care am copilarit, aveam noi vreo farama de idee ca o sa ajungem asa ceva atunci cand alergam cu zambetul pe buze si murdari de ciocolata?

decembrie 6

intra in casa si isi arunca trist si obosit cheile pe masa.intra in dormitor si o gaseste exact acolo unde a lasat’o.e imbracata in camasa sa alba si doarme ca un inger.deschide incet ochii si il vede.
-hey…ai venit… cat e ceasu? parca as fii dormit de secole.
-e abia 3.
-oo ce bine mai avem timp.
-defapt numai avem.
-ce vrei sa spui cu asta?
nu ii convenea situatia. nu dorea sa o paraseasca, vroia sa o gaseasca mereu in patul sau imbracat in camasa sa, mirosind a tigari, si a parfum.vroaia sa faca dragoste cu ea asa cum a facut de 2 saptamani incoace. sa o tina in fiecare seara la pieptul sau, si sa mearga la piata inpreuna sa isi cumpere mere, si sa ascule muzica lor..dar nu se putea.
-m’a sunat. mi’a zis ca are nevoie de mine.mi’a zis ca trebuie sa fiu acolo.
a ras.stia ca asa va fii dar s’a imbatat cu apa rece, spera ca macar de data asta sa fie ceva permanent, dar nu.-te rog…intelege’ma…nu vreau..
-stai calm. in 5 minute voi pleca. nu trebuie sa imi spui mai multe.
-te iubesc!
-de’te dracului!in urma ei usa s’a inchis.

ploaia...

E frig si ploua…ploua cu tunete si cu fulgere…e aprilie si toata lumea se gandeste la vacanta,la cat de cald e,la cat de melancolici sunt stropii de ploaie la cate gorgoaze a mancat in ziua respectiva, unii mai suparati pe viata stau prin baii deprimati si isi tund venele, alti fumeaza pe undeva in ploaie un Malboro…sau poate stau pur si simplu si asculta ploaia. Mii de picaturi lovesc intr-un ritm costant pamantul realizand o melodie, ce uneori este amplificata de masinile grabite care ce se duc spre destinatii necunoscute undeva in intuneric.
Multi stau intinsi in pat si urmaresc o emisiune despre politica. Uneori se mai pierd…mintea le fuge la griji si probleme, la sefii lor de la serviciile lor enervante, sau alti adorm pur si simplu cu televizorul deschis uitand de toti si de toate, pierzandu-se intr-o lume a subconstientului.
Trece trenul…se aude sunetul rotilor pe sinele de metal ude… se aud parca si calatorii care stau pe holuri si fumeaz degajati uitandu-se la picaturile de ploaie care lovesc geamurile murdare ale trenului. Lovesc asa de tare, de parca ar vrea sa intre si ele sa mearga cu jegoasele noatre trenuri. Daca asculti mai adanc ii vei auzi si pe cei din compartimente care stau cu ochii pe gheam si numara stalpi uzi gandindu-se la ce vor face cand vor ajunge la destinatie. Trenul se opreste brusc intrand in gara. Babele ce au adormit cu punga de praz in mana se trezesc brusc:,, Vai, mama! Asta e Ramnicu Sarat? Nu de alta dar am adormit si eu putin.. si nu mai stiu pe unde sunt…”apoi incep sa iti povesteasca despre viata lor, despe unde se duc, despre unde vin…despre tot.
,,E…e…aglomeratie…e mare agitatie…am ajuns la destinatie ca sa dam lovitura de gratie…” sunete minunate vin de la vecinul meu care asculta muzica si care e pierdut in lumea lui cu calculatorul in fata mai facand un level la jocul sau important. Ca si el multi alti se afla in fata unei cutii…unii rad cu prietenii pe mess,alti se cearta cu iubitul/a, alti se idragostesc, alti se impaca, asculta muzica,fac sex, schimba poza de la avatar…sau mai stiu ce alte chestii facute ca timpul sa treaca mai repede…
Un singur lucru e comun tuturor… ploaia…