joi, 30 aprilie 2009

Ce este iubirea?

E atunci când deabia aştepţi să ajungi acasă s-o vezi iar. Orele în care eşti plecat trec de parcă ar fi zile întregi, săptămâni sau chiar luni. Este a ta de aproape un an şi simţiţi că totul merge mai bine pe zi ce trece.

Ai fi vrut să schimbi multe la ea la început dar ai renunţat pe parcurs. Ţi-ai dat seama că nu merită osteneala şi că ar fi oarecum nedrept să încerci s-o schimbi acum. Încet, încet devii din ce în ce mai mândru că n-ai făcut-o şi realizezi că gândurile de a o schimba nu-şi mai au rostul acum. O iubeşti aşa cum e ea şi parcă lumea este mai colorată când sunteţi împreună. E greu să pleci de acasă şi s-o laşi aşa, dar de cele mai multe ori n-ai de ales. Nu este prima, nu se ştie dacă va fi ultima, dar ştii că ai nişte sentimente asemeni unui izvor ce curge continuu.

Îţi pare a fi cel mai bun lucru din viaţa ta deşi eşti conştient de faptul că ai renunţat la multe pentru ea. Îţi dai seama că a meritat efortul deşi la început te îndoiai de asta. Nu puteţi trăi unul fără celălalt. Nu suporţi să treacă o zi fără s-o vezi sau să te gândeşti la ea. Când prietenii te invită la o bere, preferi să-i refuzi pentru a petrece mai mult timp împreună deşi ştii că va fi tot timpul acolo, aşteptându-te şi că va fi la fel de fidelă ca şi până acum.

Sta cu vechile tale casti pe urechi, imbracata doar in camasa ta patata cu cafea si boxerii ei micuti si negri care ii scot si mai mult in evidenta fundul bombat Cotrobaie de zor prin cd-urile vechi in cautare de melodii geniale, de o voce relaxanta sau ceva pe care sa se zbenguie ore intregi pana se plictiseste, aruncandu-se in pat langa tine.

Isi aprinde tigara si iti face nebuneste cu ochiul, dupa care fuge zambind in bucatarie caci stie ca nu prea te omori dupa tigari. Dupa 10 minute, timp in care si-a fumat plictisita tigara, caci uraste s-o faca fara companie, se intoarce si incepe sa iti povesteasca toate nimicurile pe care le-a facut in ziua respectiva.

Te iubeste si e acolo si miroase mereu frumos, niciodata a tigari asa cum te asteptai, e pufoasa, cu parul ravasit, e nebuna si cand se bucura incepe sa sara in pat, iar sanii ei micuti o iau razna ... cel mai frumos si mai special lucru din toate este ca e a ta, ca e acolo si ca va bucurati unul de iubirea celuilalt.


Acest articol nu imi apartine in totalitate. primele 3 paragrafe sunt ale lui. Dar nu m-am putut abtine sa nu modific sfarsitul care nu era pe masura celor 3. Si stiu ca nu mi-e dedicat. Dar e frumos ... si scuze ca nu am cerut voie:D

luni, 27 aprilie 2009

nu suntem si nici nu vom fi...acesta e raspunsul

cat de minunat ar fi daca am putea sa traim exact cum ne place?sa nu ne pese de ce gandesc alti, sa nu fim influientati, sa nu avem parerei sau idei inspirate, sa nu fim o copie a ceea ce vor ceilalati sa fim noi. este extrem de greu sa mai fi tu, observ asta pe zi ce trece. iti e rusine sa spui ce gandesti de frica sa nu fi judecat, trebuie sa sti cum sa vorbesti cum sa te manifesti, cum sa faci orice in asa fel incat sa placi unui grup. patetic. am ajuns sa fim actori in propria nostra viata. jucam un teatru ieftin la care nici macar noi numai cumparam bilete. intram pur si simplu prin spate. nici macar, acest minim de respect nu ni-l mai acordam.
vom inceta oare sa mai fim ceea ce vor alti si vom incepe sa fim noi?
raspuns: niciodata!

sâmbătă, 18 aprilie 2009

19 aprilie 2009

ploua...ma uit in gol in timp ce mii de intrebari neimportante, banale si stupide, imi inteapa timpanele....nu imi pasa de nimic, am buzele uscate, mainile crapate, iar dus am facut abia in dimineata asta...ideea de a nu fi acolo, in cerceafurile sale, mirosind a tutun scump, razand si facand planuri de viitor, ma distrugea incet...incet...
pielea fina pe care i-o atingeam dimineata, parul sau saten in care ma jucam ore intregi, muzica de jazz ascultata in surdina, dansurile nebunesti pe melodiile batranului franck, sunt acum inexistente...nu vor mai fii acolo cand voi scapa de la servici. nu vor mai fi niciodata. odata cu dusul de dimineata s-a spalat si ultima picatura a parfumului sau ce sa afla pe pielea mea.
e 7...la ora asta se termina programul, dar ideea de a parasi biroul meu din centru Bucurestiului, nu ma incanta...voi fi singura intre patru pereti, cu lumina televizorului la care ma voi uita nepasatoare..voi adormi dupa o ultima tigara pe canapeaua plina de ciocolata...
dar, nu am ce face...stiam ca asa va fi...
dar tragand in piep aerul jegos de bucuresti, imi spun ca va fi bine...va fi bine...va fi bine..va fi bine..totul va fi bine
ne fumam viata...ne punem amintirile,sentimentele, ideile gandurile intr-o foita, putin tutun, si o aprindem...tot ceea ce ne-a marcat, tot ceea ce am simtit, intra in olamani, si ne linisteste... fumul iese ca si sum nu s-ar fi intamplat nimic niciodata, mirosul e acoperit cu o guma, iar tot ce ramane este scrumul...cazut pe pamant e luat de vant, plouat sau ars de soare. nu ne mai pasa. noi ne ridicam si il lasam in urma. nu ne mai pasa de nimic...totul a fost...noul incepe in clipa in care ai aruncat chistocul si ai plecat.
nu ne mai uitam in urma, nici nu ne mai intoarcem in locul in care, am savarsit, ca sa zic asa, o crima.
ne-am trantit castile in urechi, tigarile in geanta si...