ploua...ma uit in gol in timp ce mii de intrebari neimportante, banale si stupide, imi inteapa timpanele....nu imi pasa de nimic, am buzele uscate, mainile crapate, iar dus am facut abia in dimineata asta...ideea de a nu fi acolo, in cerceafurile sale, mirosind a tutun scump, razand si facand planuri de viitor, ma distrugea incet...incet...
pielea fina pe care i-o atingeam dimineata, parul sau saten in care ma jucam ore intregi, muzica de jazz ascultata in surdina, dansurile nebunesti pe melodiile batranului franck, sunt acum inexistente...nu vor mai fii acolo cand voi scapa de la servici. nu vor mai fi niciodata. odata cu dusul de dimineata s-a spalat si ultima picatura a parfumului sau ce sa afla pe pielea mea.
e 7...la ora asta se termina programul, dar ideea de a parasi biroul meu din centru Bucurestiului, nu ma incanta...voi fi singura intre patru pereti, cu lumina televizorului la care ma voi uita nepasatoare..voi adormi dupa o ultima tigara pe canapeaua plina de ciocolata...
dar, nu am ce face...stiam ca asa va fi...
dar tragand in piep aerul jegos de bucuresti, imi spun ca va fi bine...va fi bine...va fi bine..va fi bine..totul va fi bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu