cautam cazare pentru o noapte

e ciudat...avem o varsta la care nu ar trebui sa ne legam de nimic...de cuvinte, promisiuni, fapte sau juraminte. e ciudat ca te astepti sa ai deja aceasta experienta, sa stii deja ca nu tre sa iti mai pese si ca nu tre sa te atasezi.
imagineaza-ti ca esti doar un calator care are un singur rucsac in care isi poarta viata, nu tre sa devii dependent de corturile in care ajungi sa dormi o noapte, nu tre sa tii cont de acel om cu care ai impartit cateva ore. nu. trebuie sa te trezesti dimineata sa iti strangi lucrurile, sa iti pui rucsacul in spate si sa continui sa mergi fara a te uita inapoi.
si mergi....e bine. oamenii pe drum te intampina cu vin si chitari, cantati, si iar ajungi intr-un cort. dar la fel pleci dimineata...pana cand, ajungi la un anumit punct. si uiti de principiile tale, de modul tau de viata, uiti de tot. si te opresti.
nu mai pleci dimineata din cort. ramai acolo, in bratele sale, si ii zambesti. crezi ca asta e cortul tau. locul tau sub soare. trec zile, saptamani...trece timp. esti fericita. nu ai mai simtit fluturi in stomac pana acum, nu ai avut la niciun examen asemenea emotii cum ai cand ii atingi pielea. e unic. si crezi ca si pentru el e la fel caci spune ca asa e...dar, intr-o dimineata te trezesti si vezi ca e gol. langa tine nu mai e nimeni. omul pe care obisnuiai sa il vezi dimineata langa tine, in cutia aceea de chibrit nu mai e. e o foita pe care se afla scrisul unui betiv...
"pastreaza tu cortul. eu mi-am luat rucsacul si ma merg inainte."


Koop - Koop island blues
Asculta mai multe audio Muzica