nu mai alearga

statea goala uitandu-se la tavan...trecusera ore de cand nu se mai miscase din acea pozitie…statea nemiscata holbandu-se la acea pata si crea tot felul de scenari legate de ea…cel mai probabil era un tantar mort…iar fi placut sa stie ce era cu el. pe unde umblase inainte sa ajunga pe acel tavan.cui ii subsese sangele...tot.

mereu i-a placut asta. mereu citea lectia inainte la scoala, mereu era informata…incerca sa fie cu un pas inainte…ii placea sa stie totul despre toti si toate, iar faptul ca nu stia ce este cu tantarul de pe tavanul ei o sacaia si mai tare.

intr-o alta zi s-ar fi dat jos din pat, ar fi aprins becul si si-ar fi adus un scaun pe care sa se urce pentru a fi mai aproape de pata aceea…dar nu si azi. azi statea complet nemiscata si se uita gandindu-se…nu vroia sa se miste. stia ca ea dadea comanda corpului, ea le spunea picioarelor ce sa faca…stia ca daca vrea sa faca ceva poate…dar nu. statea si se uita.

era plictisita, obosita si satula sa se mai miste. asta facu-se pana acum: a alergat prin birou, a facut acte, dosare, a stat la sedinte, a alergat sa prinda tranvaiul, a alergat…a alergat pe tocuri iar asta nu o ajuta deloc. dar cel mai obositor lucru era ca a alergat dupa el…

a alergat…si iar a alergat…in capul ei tot ce facuse ea era ca la cross...a inceput incet caci stia ca daca porneste din prima tare va obosi mult prea repede…asa ca a alergat incet…simtea cum transpira, cum picaturi de apa i se prelingeau pe pielea fina…simtea cum i se facea sete...dar nu…nu vroia sa se opreasca…nu…ea continua sa alerge…a alergat din ce in ce mai tare crezand ca mai are inca o tura si termina…si castiga…dar terminand tura si vazand ca nimeni nu e acolo si ca premiul necesita si mai multa munca...vazand ca si dupa efortul depus nu a reusit sa il prinda macar din urma si sa il vada pentru o clipa...sa ii ofere puterea sa alerge mai departe hotara ca este mult mai sanatos sa renunte…asa ca se oprii si se tranti in pat.

obosita, trista de esecul pe care la avut, satula de atata alergat statea acum uitandu-se la o pata pe tavan.

nu o arunca

dragostea a fost luata, mototolita si aruncata in veceu...dupa care ai tras apa...gestul este de neiertat...ca ceva ce nu a insemnat niciodata nimic...ceva comparat cu o hartie igenica...ceva ce a trebuit sa suporte canalul si apa aceea murdara...
cum ai putut sa faci asta? nu ai avut inima la tine, ai lasat-o pe noptiera? cum dumnezeu ai reusit sa ai forta si curajul sa faci asta? nu ti-a fost frica ca intr-o zi iti va fi dor de ceea ce ai aruncat ca pe un gunoi? ce ai sa faci atunci? cum o vei mai aduce inapoi? nu am zis sa o pastrezi, sa ii faci un loc special sau sa o pui in vitrina ca pe un bibelou...nu. dar macar sa o arunci in vreun sertar...sau sa o pui intr-o cutie sa o urci in pod...macar sa fie undeva...
te blestem pentru ca ai facut asta, te blestem in numele ei, te blestesc in numele meu caci eu am contribuit la crerea ei...te blestem ca intr-o zi sa ti se faca dor de ea...sa fii disperata si sa inebunesti...sa fie singurul lucru la care sa te gandesti...sa nu poti sa dormi noaptea...sa ai regrete si cosmaruri....sa te macine...sa iti fie frica...sa iti fie asa de rau incat sa te arunci dupa ea....sa inoti in canale...si iti doresc sa nu o gasesti...sa nu fie acolo...abia atunci sa vezi ce ai putut sa faci...abia atunci sa realizezi ca dragostea noastra nu mai exista...si asta numai din vina ta.

cine a fost ea?

ea a fost femeia pe care am iubit-o...cea care mi-a purtat camasa mov dupa ce mi-a oferit placere...cea care fuma intr-un stil unic tigara lasand ruj rosu pe filtru...cea care aprindea betisoare parfumate cand intram in dormitor....cea care a stat in bratele mele ore in sir ascultandu-mi aberatiile si teoriile despre viata...cea care simtea mirosul hainelor noi cand o imbratisam....cea care imi aprecia bunul gust de a ma imbraca...cea care ma ambitiona de fiecare data sa merg mai depare si sa fac ceea ce cred ca este bine...cea care ma alinta si se juca cu parul meu...cea care imi suporta cu stoicism obiceiurile pe care pana si eu le consider enervante....cea care statea ore intregi in baie folosind 3 geluri de dus, 2 creme si multe alte lucruri pentru a mirosi superb...cea care statea in fund in fata dulapului nestiind cu ce sa se imbrace...cea care aveam mii de perechi de cercei si coliere aruncate pe masa...cea care se ridica pe varfuri pentru a ma saruta...cea care ma facea sa rad intr-o zi mohorata...cea care intr-o zi ploioasa intra in dormitor imbracata intr-o pelerina galbena de ploaie si cizme de cauciuc zicand ca noi mergem la plimbare pentru ca ei ii place sa se plimbe pe strazi ude...cea care purta ochelari ei imensi de vedere pe care ii numea "vintage" si pe care ii folosea cand statea la calculator...cea care dimineata incerca sa se trezeasca inaintea mea pentru a se duce la baie sa se spele pe dinti...cea care de craciun orna toata casa si punea in portocale nucsoara ca sa miroasa a sarbatori...
cea care iubea ficare pisoi si fiecare catelus dupa strada...cea care adora sa se uite la south park cu o punga mare de chips-uri in brate......
ea cea care a plecat si nu a lasat in urma ei decat parfumul si cearceaful gol...cea care a lasat cheia pe masa...si paharul de vin gol...cea care si-a uitat parfumul in baie...cea care si-a fumat ultima tigara lasand in scrumiera chistocul patat de rujul ei...

tenisi

ne-am plimbat prin buruieni...

cum a reusit ea?

cum a reusit ea sa ii fac pe cei mai destepti, mai frumosi, cei mai cotati barbati sa ii pice la picioare? sa planga dupa miezul nopti pe peronul gari? sa tipe beti numele ei pe strazi?cum a reusit ea sa ii faca sa ingenuncheze si sa isi dea palme regretand ca nu sunt buni pentru ea?cum a reusit ea sa ii faca sa isi doreasca sa fie morti doar pentru a nu o mai vedea? si-au facut planuri sa se mute din oras, doar sa nu se intalneasca cu ea pe strada...cum a reusit ea sa faca asta?
sa fi fost parfumul ei de vanilie? pielea creola si fina? picioarele lungi si tocurile inalte? parul drept si zambetul? esarfa mov? tigarile dunhil? farmecul personal ce il tine ascuns intr-o cutie undeva sub pat? corpul perfect?
cum a reusit sa fie perfecta? cum a reusit sa devina acea pata care nu se sterge cu nimic, in mintea barbatilor? amintirea de neuitat? femeie perfecta pe care au strans-o candva in brate? femeia care nu au avut-o niciodata indeajuns? cum a reusit ea sa ii faca pe toti perversi si nebuni?
i-a invatat cum sa nu mai fie timizi...i-a invatat cum arata trupul femeii in lumina lumanarilor...i-a invatat perfectiunea sanilor rotunzi...atingerea fina...mirosul dulce al parfumurilor scumpe...saruturile lungi si pline de pasiune...nebunia gandurilor...
ea..cum a reusit?

uite-o e ea...

gol in stomac, frica si cinci batai in plus pe minut...asta simt cand o vad. merge ferm cu capul sus si cu castile in urechi...uita uneori ca este pe strada si ca oamenii o pot vedea si incepe sa cante incet...ochii nu i se vad caci sunt ascunsi in spatele lentilelor negre ai ochelarilor de soare, iar parul ii este revasit. esarfa pe care o poarta este un cadou de la un vechi prieten si se asorteza cu camasa mov. e larga si are manacile suflecate. poarta pe umar o geanta neagra cu dungi purpuri si roz, iar in picioare are o pereche de tenisi negri.
la mana dreapta bratari colorate iar la stanga are un ceas barbates elegant cu curea neagra si ecran alb. se opreste la semafor, dar nu asteapta sa se faca rosu, trece pe la secunda 7 sfidand taxiurile care sunt obligate sa opreasca pentru ca ea sa treaca.
paru-i miroase a laptisor de matca iar pielea a vanilie.
la primul magazin care ii iese in cale se opreste si intra pentru a cumpara un malboro light si ciocolata. se apropie de mine si isi scoate castile si le arunca in gheanta...cu cat se apropie mai mult cu atat inima incepe sa imi bata cu putere...incep sa respir parca mai greu si imi e frica si sa vorbesc...in schimb ii zambesc si o sarut....

grabeste-te!

am simtit azi ca e frig...s-a incheiat vara...si asa s-au mai dus trei luni. au trecut 92 de zile, 2208 ore, 132480 de minute...
regrete? e ceva ce nu ai facut? e ceva ce ai vrea sa faci acum, cat mai e vacanta? ai vrea sa fugi pentru ultima data undeva? sa te ascunzi intr-un loc si sa iti aduci aminte cum era la mare? sa iti imaginezi ca esti pe plaja, iar in jurul tau sunt scoici? ai vrea sa te asezi pe pamantul rece si sa visezi ca esti undeva la munte intr-o cabana, iar langa tine este el si un pahar cu vin? vrei sa te ascunzi intr-o scoica unde sa hibernezi pana cand vara cealalta va incepe? vrei sa iti arunci trei perechi de blugi si sa il cauti pe baiatul ala dragut pe care la-ai cunoscut si pe care nu ai avut curaj sa il saruti? daca asta e ceea ce vrei...atunci fa-o! pentru ca mai ai fix o saptamana si 2 zile.
eu nu mai am nimic de facut...eu astept prima funza portocalie...