marți, 15 septembrie 2009

nu mai alearga

statea goala uitandu-se la tavan...trecusera ore de cand nu se mai miscase din acea pozitie…statea nemiscata holbandu-se la acea pata si crea tot felul de scenari legate de ea…cel mai probabil era un tantar mort…iar fi placut sa stie ce era cu el. pe unde umblase inainte sa ajunga pe acel tavan.cui ii subsese sangele...tot.

mereu i-a placut asta. mereu citea lectia inainte la scoala, mereu era informata…incerca sa fie cu un pas inainte…ii placea sa stie totul despre toti si toate, iar faptul ca nu stia ce este cu tantarul de pe tavanul ei o sacaia si mai tare.

intr-o alta zi s-ar fi dat jos din pat, ar fi aprins becul si si-ar fi adus un scaun pe care sa se urce pentru a fi mai aproape de pata aceea…dar nu si azi. azi statea complet nemiscata si se uita gandindu-se…nu vroia sa se miste. stia ca ea dadea comanda corpului, ea le spunea picioarelor ce sa faca…stia ca daca vrea sa faca ceva poate…dar nu. statea si se uita.

era plictisita, obosita si satula sa se mai miste. asta facu-se pana acum: a alergat prin birou, a facut acte, dosare, a stat la sedinte, a alergat sa prinda tranvaiul, a alergat…a alergat pe tocuri iar asta nu o ajuta deloc. dar cel mai obositor lucru era ca a alergat dupa el…

a alergat…si iar a alergat…in capul ei tot ce facuse ea era ca la cross...a inceput incet caci stia ca daca porneste din prima tare va obosi mult prea repede…asa ca a alergat incet…simtea cum transpira, cum picaturi de apa i se prelingeau pe pielea fina…simtea cum i se facea sete...dar nu…nu vroia sa se opreasca…nu…ea continua sa alerge…a alergat din ce in ce mai tare crezand ca mai are inca o tura si termina…si castiga…dar terminand tura si vazand ca nimeni nu e acolo si ca premiul necesita si mai multa munca...vazand ca si dupa efortul depus nu a reusit sa il prinda macar din urma si sa il vada pentru o clipa...sa ii ofere puterea sa alerge mai departe hotara ca este mult mai sanatos sa renunte…asa ca se oprii si se tranti in pat.

obosita, trista de esecul pe care la avut, satula de atata alergat statea acum uitandu-se la o pata pe tavan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu