dragostea a fost luata, mototolita si aruncata in veceu...dupa care ai tras apa...gestul este de neiertat...ca ceva ce nu a insemnat niciodata nimic...ceva comparat cu o hartie igenica...ceva ce a trebuit sa suporte canalul si apa aceea murdara...
cum ai putut sa faci asta? nu ai avut inima la tine, ai lasat-o pe noptiera? cum dumnezeu ai reusit sa ai forta si curajul sa faci asta? nu ti-a fost frica ca intr-o zi iti va fi dor de ceea ce ai aruncat ca pe un gunoi? ce ai sa faci atunci? cum o vei mai aduce inapoi? nu am zis sa o pastrezi, sa ii faci un loc special sau sa o pui in vitrina ca pe un bibelou...nu. dar macar sa o arunci in vreun sertar...sau sa o pui intr-o cutie sa o urci in pod...macar sa fie undeva...
te blestem pentru ca ai facut asta, te blestem in numele ei, te blestesc in numele meu caci eu am contribuit la crerea ei...te blestem ca intr-o zi sa ti se faca dor de ea...sa fii disperata si sa inebunesti...sa fie singurul lucru la care sa te gandesti...sa nu poti sa dormi noaptea...sa ai regrete si cosmaruri....sa te macine...sa iti fie frica...sa iti fie asa de rau incat sa te arunci dupa ea....sa inoti in canale...si iti doresc sa nu o gasesti...sa nu fie acolo...abia atunci sa vezi ce ai putut sa faci...abia atunci sa realizezi ca dragostea noastra nu mai exista...si asta numai din vina ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu