sa tragem sa tragem mata de coada si sorecele de urechi tara cu numele de...tara cu numele de...!!!!

ne ascundem...ne pierdem in spatele tufiselor in miez de noapte...timpam cat ne tin plamani(neintoxicati inca cu fumul tigarilor) a spart oalele si a mancat sarmalele...ne aruncam pe pamantul rece...sarim in baltile pline cu noroi...mancam jeleuri si bombeane cu ciocolata...ne stergem de mizerie pe tricoul alb proaspat spalat...purtam tenisi din obor...alergam dupa pisici sa le tragem de coada...furam jucariile care ne plac de la vecini...ne uitam cu mana la ochi la scene de dragoste din filme...rosindune din cap pana in picioare...furam rujul, tocurile si perlele mamei...prostindu-ne apoi in oglinda ore intregi...taiem capul papusilor, sau le tundem...ne uitam la desene animate crezand in tot ce face dexter, iar mai pe la amiaza ne retragem in balcon, inchidem usa si ne facem propiul laborator dand foc la nu stiu ce bluza a mamei...o ascundem cum stim mai bine si dam vina pe extrateresti cand aceasta observa ca ii lipseste din garderopa...desenam pe marele perete din sufragerie cu creioane ce nu se mai iau...varsam supa pe covor...ii dam cainelui mancarea care nu ne place...furam prajitura din frigider si nu in ultimu rand furam un pupic de la fata vecilor care de mult de place...
cum se cheama? COPILARIE!

grabeste-te caci inghet

s-a inchis

o sa ajungem asa?

suntem in acea micuta cafenea si comandam amandoi ceai de cirese, caci ala este ceaiul nostru preferat...unul din putinele lucruri pe care le avem in comun.
este o toamna rece si ceasul bate spre sase...lumanarea mica de dupa masuta da sa se stinga, iar chipul tau luminat de acea flacara este fix ca in noaptea in care am facut pentru prima data dragoste, in mansarda aceea prafuita in care locuiam atunci cu chirie...pusesem lumanari peste tot sperand ca asta te va da pe spate... dar sec, mi-ai zis cand ai intrat in camera:" asta ne mai lipsesea, un incendiu in prima noapte cand ne-o punem". am ras si te-am strans in brate aruncandu-te pe pat...parul, ca si acum, castaniu si ondulat la varfuri iti atingea sani...mi-ai purtat camasa in acea dimineata spunandu-mi ca miroase a tigari si a parfum de curva ieftina...gluma facuta sa imi aminteasca de fosta mea prietena, care ma parasise pentru unu cu vila...mansarda mea era prea mica...dar tu, ma iubeai si asa...
acum...dupa multi ani, stam batrani intr-o cafenea, band un ceai pe care il avem si acasa, iar tu vorbesti de servici si copii, iar eu imi amintesc cum m-am indragostit de tine.

femeilor...fetelor...colegelor mele

femeile nu se opresc din a ma fascina... e imposibil sa nu le analizezi cand timp de un an stai in aceeasi camera cu 20 si ceva de femei 6 ore pe zi.
sunt extrem de diferite: de la infatisare pana la mentalitate, de la gusturi pana la modul de a se manifesta...totul e diferit, mai putin de un singur lucru: limba... daca ai crezut, ca baiat fiind, ca ele vorbesc aceasi limba ca ata, te-ai inselat.
vorbesc mereu de acoarele speciale pe care le numesc farduri...cerceteaza cu atentie foile revistei avon, si nu se opresc nicio clipa din a vorbi espre spume de par, perii, materiale, culori, cercei, bratari, esarfe, tenisi...tot. nu le scapa nimic. partea incitanta e cand incep sa barfeasca...cunosc totul. raman socata cand vad ca S.R.I-ul inca nu le-a angajat. consider,chiar, ca este de prisos sa povestesc modul lor de a vorbi de baieti...
am fost martora la o discutie in ora de la latina care m-a fascinat. colege de banca si prietene de foarte mult timp, reusesc dupa atata vreme sa mai aiba inca ceva de spus:
-da...spuma de par face asa firul de par...si nu suport...stii cum e. ai vazut la mare atunci ce fel s-a facut...iar daca mai intri in apa eeee..e oribil ce sa mai.
cealalata colega ii dadea dreptate, iar eu ca un mic dracusor statea si ascultam o facinanata discutie soptita in ora de latina despre spuma de par...femeile...

o obligatie

as vrea sa ma pot reindragosti de ea...as vrea ca toate cuvintele frumoase pe care ceilalti mi le zic despre ea sa ma faca sa o iau razna si sa cad in genunchi in fata ei...as vrea sa fie ea cea care ma face sa zambesc...cea care imi aduce ceai dimineata....cea cu care sa ma plimb toamna pe strazi uitate si uzi...cea cu care stau ore intregi prin cafenele si rad despre toate cacaturile...as vrea macar sa o sarut fara a simti ca e o obligatie...as vrea ca starea de frica sa dispara si sa pot macar sa o salut fara a avea impresia ca o sa ma manance de viu...
nu inteleg scarba si frica fata de aceasta fiinta care nu mi-a gresit cu nimic...singurul ei defect fiind ca ma place...
as vrea sa pot sa o iubesc...dar, nu pot.
l-a inceput am crezut ca pot...ca e perfecta ca ea este...dar cu timpul am realizat ca imaginea era a altcuiva...mi-am creeat impresia ca ea e altcineva...ca ea e femeia perfecta pe care o visesez...dar, am realizat ca nu e asa...ca am amagit pe cineva oferindui ideea ca sentimele de atunci vor fi permanente, dar nu a fost sa fie...am realizat ca ea nu e decat o alta femeie...ca cea pe care o caut nu se afla acolo...si ca am ranit un suflet atata timp cu sperante false...