suntem in acea micuta cafenea si comandam amandoi ceai de cirese, caci ala este ceaiul nostru preferat...unul din putinele lucruri pe care le avem in comun.
este o toamna rece si ceasul bate spre sase...lumanarea mica de dupa masuta da sa se stinga, iar chipul tau luminat de acea flacara este fix ca in noaptea in care am facut pentru prima data dragoste, in mansarda aceea prafuita in care locuiam atunci cu chirie...pusesem lumanari peste tot sperand ca asta te va da pe spate... dar sec, mi-ai zis cand ai intrat in camera:" asta ne mai lipsesea, un incendiu in prima noapte cand ne-o punem". am ras si te-am strans in brate aruncandu-te pe pat...parul, ca si acum, castaniu si ondulat la varfuri iti atingea sani...mi-ai purtat camasa in acea dimineata spunandu-mi ca miroase a tigari si a parfum de curva ieftina...gluma facuta sa imi aminteasca de fosta mea prietena, care ma parasise pentru unu cu vila...mansarda mea era prea mica...dar tu, ma iubeai si asa...
acum...dupa multi ani, stam batrani intr-o cafenea, band un ceai pe care il avem si acasa, iar tu vorbesti de servici si copii, iar eu imi amintesc cum m-am indragostit de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu