e toamna si afara e frigul acela care iti ingheata corpul care abia a scapat de bronzul de asta vara...e frig dar e totusi soare, iar razele iti lumineaza chipul printre frunzele uscate si crengile goale ale copacilor...
ma aflu in fata unei paturi imense de frunze portocalii, rosii si galbene...imi aprind o tigara si continui sa privesc covorul...ma descalt si raman desculta in fata lui...trag un fum si ma uit la soare...imi aduce aminte de vara...pasesc cu oghii inchisi inca blocati pe imaginea cerului...ma rup de lume si simt cum frunzele se transforma in nisip ud...cu cat merg mai mult cu atat intru mai adanc in apa...mai fac un pas mai trag un fum...si visez...nu e toamna si frig...e vara si e cald...soarele e dogoritor si imi bronzeaza chipul...simt cum talpile imi sunt gadilate si imi imaginez ca sunt valurile marii...zambesc...nu imi mai e frig...sunt la mare si am valurile la picioare, mirosul de sare imi invadeaza narile, iar tu stai pe nisip facandu-mi semn sa vin spre tine...nu am griji sunt doar eu cu marea si cu tine...soarele se joaca in mana mea iar tu...tu inca mai esti in lumea mea iubindu-ma...e perfect...aici voi ramane pentru eternitate...aici in lumea asta perfecta..in lumea in care pot sa fiu fericita...
dar nu...cuvintele" grabestete o sa intarzii!" ma trezesc la realitate. nu mai sunt la mare...sunt desculta in parc prin niste frunze unde...arunc chistocul si ma incalt, dar inainte de a pleca ma mai uit inca odata in urma mea...speream ca macar chipul tau sa fie acolo zambindu-mi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu