cu capu' in zapada

e un chin

e un chin sa iubesti o persoana in secret...
e un chin sa zambesti cand iti vine sa plangi...
e un chin sa iesi pe frigul asta afara...
e un chin sa ai o zi prosta cand toti ceilalati din jurul tau au o zi buna...
e un chin sa uiti...
e un chin sa speri...
e un chin sa refuzi din politete, cand defapt, iti doresti cu ardoare...
e un chin sa te faci ca esti indiferent...
e un chin sa joci un rol pe care il detesti...
e un chin sa iubesti...
e un chin sa nu iubesti...
e un chin sa recunosti...
e un chin sa minti...
e un chin sa ai vicii...
e un chin sa nu ai vicii...
e un chin sa scrii cand nu stii sa scrii...
e un chin sa mimezi...
e un chin sa fortezi...
e un chin sa raspunz pe mess oamenilor ce care ii detesti...
e un chin sa suporti lumea...
e un chin sa dai extemporale...
e un chin sa te uiti la filme de cacat...
e un chin sa mergi in cluburi...
e un chin sa stai in casa...
e un chin sa visezi...

daca cele de mai sus reprezinta un chin pentru noi de ce continuam sa le facem? de ce le facem iar si iar si iar si iar si iar...

un gand morbid scris pe o foaie

gasise scrisoarea in posta. era o adresa ce nu o recunostea, iar pe plic nu era trecut niciun nume. o lua si o citi:

iti exprim gandurile mele recente. sunt sumbre si morbide. descrise parca din jurnalul unui emo.
am avut prima tentativa de sinucidere acum multi ani...probabil nu ti-am povestit niciodata cum stateam singur pe gresia din baie imbracat cu hainele de casa... era undeva prin iarna iar pierderea pe care tocmai o suferisem ma facuse sa cred ca acela este momentul ca eu sa parasesc aceas lume minunata. corpul imi inghetase de mult iar eu balansam intre ideea de a muri sau ideea de a continua sa lupt. atunci am decis sa termin cu prostiile caci moartea nu e pentru cei ca mine. m-am ridicat, m-am spalat pe fata privindu-ma. am inceput sa rad cand mi-am vazut chipul patetic, plin de frica si atat de neputincios dar totusi destul de puternic incat ca nu faca cea mai mare prostie.
acum doua zile stateam in pat acoperindu-mi trupul cu o patura ce nu imi tinea de cald. eram singur ca de obicei iar televizorul era deschis dar dat pe mute...aveam ochii inchisi dar deranjati de lumina emanata de cutia ce se afla in fata mea. incercam sa dorm, dar nu reuseam deoarece tot ce imi trecea prin cap era moartea mea. simteam in tampla dreapta teava pistolului care era incarcat si pregatit sa imi zboare creierii pe pereti in doar cateva secunde. simteam locul rece si inima batandu-mi asa de tare incat pentru un moment am crezut ca asist la asasinarea mea. imaginatia morbida a continuat aratandu-ma pe mine pe pragul de a ma spunzura. eram cu picioarele pe un scaun ce se balansa iar in fata mea era snurul pregatit de mine pentru a imi cruta suferinta fictiva. imi simteam palme transpirate si tot ce imi trecea prin cap erau cuvintele ce vor fi spuse de cei ce ma vor gasi. ce vor spune colegi, mama...ce vor spune cei ce m-au cunoscut sau care mi-au strans mana vreodata. ce vei spune tu.
m-am trezit a doua zi cu o frica imensa. m-am dus in baie si m-am spalat pe fata si mi-am adus aminte de momentul meu de slabiciune. mi-am privit din nou chipul si am ras si mi-am zis: cu siguranta nu ar trebui sa mai bei inainte sa te culci.

o bufni rasul si o arunca pe masa.

va rog mult!!!!

mi s-a facut dor sa scriu...de ceva vreme tot imi caut inspiratia...tot ma pun fata laptopulu si astept sa scriu ceva...astept sa imi vina idei sa pot vorbi despre o alta ea...astept, nu stiu... sa scriu despre orice...chiar si despre base si geoana...as fi vrut macar sa am inspiratia sa vorbesc despre blonda de ea daca tot suntem acum cu aceasta campanie...dar nu.
pur si simplu imi storc creierii si tot sper sa curga ceva din ei ca dintr-un mop...dar nimic...
mai beau un ceai mai ascult o muzica...dar inspiratia tot nu vine...ma gandesc ca a pierdut trenul...ca s-a ratacit pe vreun peron sau ca au batut-o tiganii si acum e in spital cu memoria pierduta si nu stie sa ma mai gaseasca sau mai rau are vreo gripa porcina...
ideea e ca nu stiu cand a plecat. adica era vara si statea asa frumos langa mine si tot imi soptea la ureche ce sa mai scriu pe acest blog si dintr-o data s-a facut iarna au venit alegerile a pierdut si geoana si inspiratia mea tot nu apare.
sunt disperata si as vrea din inima sa va rog sa imi cautati inspiratia...sau daca aveti vreo informatie despre ea sa ma contactati...vine craciunul si imi lipseste...