mai tii minte cand eram mici si tampiti...niste alcoolici la varsta experientei, iar ora diminetii ne prindea veseli,drogati si ametiti de fum? mai tii minte cand ma sunai la 7 intr-o seara de sambata si imi ziceai ca si in seara aia ne vom distra pana vom exploda? mai tii minte ca dansam ca nebuni de transpiram asa de tare incat lumea credea ca ne udam cu apa?mai tii minte ca ne plimbam mereu pe strazi desculti tinandu-ne de mana, mahmuri...iar rasaritul ne prindea cu tenisi in mana?mai stii ca nu vroiai sa dai drumul mainii mele pe care o tineai pana transpireai... mai tii minte crema de cirese pe care o foloseam in exces si care te inebunea? mai tii minte macar primul sarut, pe care l-am avut, la fel ca si relatia noastra, pe un ring de dans plin cu oameni beti si fericiti ce urlau:" VARA ASTA AM SA MA INDRAGOSTESC!"...mai tii minte cum ne plimbam pe plaja si ne uitam la mare si spuneam ca daca noi vrem putem sa ajungem pe malul celalat...dar numai daca bem ceva inainte...mai tii minte ca ultimele zile ne prindeau la mare fara bani iar noi cerseam si ne imbateam pe bani altora? mai tii minte ce fericiti eram si radeam din orice si traiam fiecare clipa si fiecare minut al vietii? mai tii minte zilele in care nici nu apucam sa ne trezim si o luam iar de la capat ca si cum aia ar fii ultima noastra zi?
ce ne-a facut sa uitam toate astea? cand ai disparut si ai dat drumul mainii mele? cand ai incetat sa ma mai iubesti?
Ma numesc .... Da, numele meu e format din trei puncte, se pronunta punctpunctpunct. Sunt de acord cu tine, drumul meu prin viata nu a inceput sub cele mai bune auspicii cu un nume ca asta. Nu stiu exact cum s-a ajuns aici; mi s-a spus ca, indecisi fiind, parintii mei au pus din neatentie cele trei puncte, ..., in locul numelui meu pe certificatul de nastere. Nestiind ce nume sa-mi puna, tatal meu, scriitor de profesie, cautand in minte un nume care sa ii placa, a pus absent trei puncte pe foaia de hartie din fata lui. Si asa am ramas. Nu-i port pica. Ciudatenia asta de nume mi-a deschis calea spre o aventura de care nu multi au parte in viata: am devenit semn de punctuatie. In cazul meu, asa mi-a fost scris, sa ajung semn de punctuatie. La propriu. Desi majoritatea celor care se folosesc de numele meu imi sunt indiferenti, mi-am facut si multi prieteni, oameni cu care ma inteleg de minune, care atunci cand imi scriu numele pe hartie ma fac sa ma simt ca m-am nascut sub o stea norocoasa. Exista insa si unii care imi maltrateaza forma. De fapt asa am ajuns sa imi spun povestea aici, pe blogul tau: de fiecare data cand nu lasi spatiul de rigoare dupa numele meu, ma simt ca si cum as fi strans intr-un corset cu ceva numere mai mici decat as purta de obicei. Draga cafea cu sare, chiar daca te-ai obisnuit sa ma ingramadesti intre doua cuvinte, ca pe niste soseste varate in fuga in adidasi dupa ora de sport, gandeste-te ce inseamna asta pentru mine. Nu cer prea mult: lasa te rog un spatiu dupa mine. Am si eu ceva loc sa imi intind picioarele. Sau unde sa imi pun ceasca de cafea cu sare. In orice caz, ai face un puncpunctpunct fericit.
RăspundețiȘtergerecreeaza, dupa parerea mea un aer intim, un loc ferit...legand parca, doua fraze.
RăspundețiȘtergeredezlegat, pare a fii neingrijit.